Multe companii evaluează preluarea muncii de către AI ca și cum ar fi vorba doar despre sarcina în sine: cât de repetitivă este, cât de mult contact cu clienții implică, cât de mari sunt costurile erorilor. Acest lucru este corect, dar există un factor care traversează toate acestea și care rareori este numit: dacă sistemele în care se desfășoară acea muncă comunică între ele. O sarcină care în sine este excelent de potrivită pentru preluarea de către AI poate rămâne, în practică, muncă umană, pentru că datele necesare pentru a îndeplini sarcina sunt dispersate într-un CRM, un pachet contabil, un fișier Excel separat și căsuța de e-mail a unui singur angajat.
Cele opt axe pe care evaluăm munca se referă la natura sarcinii: câtă marjă de decizie, câtă variație, cât de multă supraveghere este necesară. Conectarea sistemelor nu este niciuna dintre aceste axe, dar le influențează pe mai multe simultan. O sarcină care, pe baza marjei de decizie și a repetabilității, ar fi complet transferabilă, se deplasează, în absența conectării, către o categorie cu supraveghere umană, nu pentru că evaluarea sarcinii se schimbă, ci pentru că apare un pas suplimentar pe care nimeni nu l-a planificat: cineva trebuie să retranscrie, să exporte sau să verifice date înainte ca AI să poată începe sarcina propriu-zisă.
Acest lucru schimbă calculul de fte într-un mod specific. Timpul eliberat nu este durata completă a sarcinii, ci durata minus timpul care se consumă deja cu colectarea de date din diverse surse. La unele sarcini este o chestiune de secunde, de exemplu o singură apăsare de buton pentru un export. La alte sarcini, retranscrierea în sine este o parte substanțială a muncii, astfel încât beneficiul preluării de către AI este redus atâta timp cât conectarea lipsește.
Nu toată munca este la fel de sensibilă la sistemele izolate. Sarcinile care se desfășoară complet în cadrul unui singur sistem, cum ar fi redactarea unui text într-un singur editor de text sau răspunsul la o întrebare pe baza unei singure baze de cunoștințe, sunt puțin afectate. Întrebările pe care angajații le adresează departamentului de resurse umane se încadrează des în această categorie: informația necesară se află într-un singur sistem de personal sau o singură reglementare, iar conectarea la alte sisteme este necesară în măsură limitată.
Sarcinile care sunt sensibile sunt cele în care datele din mai multe surse sunt reunite înainte ca ceva sensibil să poată fi spus sau făcut. O ofertă care necesită date dintr-un sistem de stoc, o listă de prețuri și un istoric al clientului este un exemplu în acest sens, mai ales atunci când munca implică mult lucru personalizat și fiecare ofertă implică o combinație diferită de surse. De asemenea, munca în care există mult contact cu clienții este sensibilă, pentru că un angajat sau un sistem AI trebuie adesea să consulte mai multe sisteme în timpul acelui contact pentru a oferi un răspuns complet.
În cazul muncii cu costuri ridicate ale erorilor, izolarea contează suplimentar de mult, nu pentru că sarcina în sine devine mai riscantă, ci pentru că o eroare apărută dintr-un date retranscris greșit sau omis este mai dificil de urmărit decât o eroare într-un singur sistem. Cei care lucrează cu sarcini la care erorile costă mult fac bine să analizeze separat problema sursei de cea a executării: problema este sarcina, sau este livrarea datelor.
Două companii cu muncă identică ajung la rezultate diferite pe această axă dintr-un motiv care nu are nimic de-a face cu sarcina: vechimea și proveniența sistemelor. O companie care a crescut în ultimii ani prin achiziții lucrează adesea cu mai multe sisteme care nu au fost niciodată proiectate pentru a colabora. O companie care lucrează de la început cu o singură platformă integrată nu are această problemă, chiar dacă execută exact aceleași sarcini.
Un al doilea motiv se află la nivelul supravegherii. Munca supusă supravegherii externe necesită adesea un traseu fix al datelor prin sisteme, cu o ordine fixă de aprobări. Cei care desfășoară muncă supusă supravegherii nu pot întotdeauna rezolva conectarea după propria dorință: traseul fix este, uneori, chiar motivul pentru care sistemele rămân separate, chiar dacă o conectare ar fi posibilă din punct de vedere tehnic.
Un al treilea motiv este măsura în care angajații înșiși lucrează deja cu instrumente AI și unde raportează acest lucru sau nu. Fără o bază de alfabetizare AI obligatorie apar soluții individuale, izolate: un angajat copiază manual date într-un instrument AI, altul nu face acest lucru. Acest lucru face ca rezultatul evaluării să depindă de cine lucrează în acel moment, nu de sarcina în sine.
Concluzia nu este că sistemele izolate fac imposibilă preluarea de către AI. Concluzia este că întrebarea despre sisteme trebuie evaluată separat de întrebarea despre sarcină, pentru că altfel două probleme complet diferite se confundă între ele: o sarcină pe care AI nu o poate gestiona și o sarcină pe care AI o poate gestiona de îndată ce datele se află într-un singur loc. Această distincție determină dacă soluția se află în munca în sine sau în infrastructura din jurul ei.
Pentru a vedea cum se aplică acest lucru propriei dvs. situații, o primă indicație poate fi obținută prin scanarea rapidă gratuită: douăsprezece întrebări, fără cont, cu o indicație privind ce parte din orele din profilul dvs. poate fi preluată astăzi de AI. Scanarea completă a muncii, care descompune sarcinile pe toate cele opt axe, inclusiv întrebarea privind sistemele, este încă în construcție. Ceea ce există deja astăzi oferă o primă imagine provizorie, nu un răspuns definitiv.
Vraag maar. Ik ken de kennisbank van deze site; wat ik niet weet, zeg ik erbij.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.